ΓÇ₧tr[dareaΓÇ¥ legii lui Moise \i trecerea lui ]n tab[ra lui Hristos. Ei st_rnesc ]n jurul s[u o agita@ie calomnioas[ ]n care ]ncearc[ s[-i antreneze \i pe oficialii romani, fapt care-l sile\te pe Apostol s[ p[r[seasc[ ora\ul mai ]nainte dec_t \i-ar fi dorit; mai mult, adversarii ]l urm[resc \i dincolo de Tesalonic, ]n Bereea, \i nu se las[ p_n[ ce nu-l alung[ din Macedonia, for@_ndu-l s[ ia drumul Corintului \i Atenei (FA 17); ]n aceast[ din urm[ localitate avea el s[-i re]nt_lneasc[ pe Sila \i Timotei.
E cunoscut[ grija Apostolului de a se interesa de mersul Bisericilor pe care le ]nfiin@ase. }n cazul celei din Tesalonic, el tr[ie\te \i un sentiment de frustrare, ca unul care nu a apucat s[-\i termine cateheza pe care \i-o propusese. Ca urmare, el se hot[r[\te s[ renun@e pentru moment la prezen@a \i conlucrarea lui Timotei \i-l trimite acolo cu misiunea de a cerceta totul la fa@a locului.
Timotei se duce, se ]ntoarce \i-l re]nt_lne\te pe Pavel ]n Corint, unde acesta se str[mutase ]ntre timp; ]i aduce ]n general ve\ti bune, c[rora ]ns[ li se adaug[ o seam[ de rezerve asupra moravurilor, precum \i problema care ]ncepuse s[ agite cel mai mult spiritele: dac[ sf_r\itul lumii este aproape \i Domnul ]nc[ nu a venit, atunci de ce cre\tinilor deja deceda@i li sΓÇÖa r[pit privilegiul \i bucuria de a participa la slava acestei veniri?
Acestea sunt ]mprejur[rile ]n care Pavel, fiind ]n Corint, cam pe la sf_r\itul anului 50 sau ]nceputul lui 51, alc[tuie\te Epistola c[tre Tesaloniceni. Ea are un ton cu totul aparte fa@[ de celelalte scrieri pauline \i, al[turi de Epistola c[tre Filipeni, e cea mai cald[, mai afectuoas[, mai plin[ de duio\ie patern[. Ve\tile bune aduse de Timotei au ]nc[lzit inima Apostolului, iar aceasta se revars[ ]ntrΓÇÖun adev[rat imn al bucuriei, doar pe alocuri umbrit de triste@i trec[toare, m_hnirile unor suferin@e care, p_n[ la urm[, se
